Banner image Banner image >

Cum să fac?

Folosiţi, ca model, cele scrise în Deuteronom 6. Întregul capitol merită citit, dar trei sunt principiile care, practicate împreună, pot transpune în realitate învăţarea spirituală în cămin:

1. Clădirea relaţiilor. 2. Împărtăşirea Scripturii. 3. Trăirea practică a credinţei.

1. Clădirea relaţiilor

Deuteronom 6:6-9 sugerează patru ocazii în care valorile lui Dumnezeu pot fi transmise prin intermediul relaţiilor familiale. Iată-le: timpul petrecut acasă, perioadele în care ne aflăm în călătorie, precum şi rutina obişnuită din fiecare dimineaţă şi seară. Acestea sunt adeseori momente potrivite pentru clădirea relaţiilor.

În plus, puteţi de asemenea să jucaţi jocuri în familie, să lucraţi împreună, să luaţi masa sau să vă petreceţi timpul liber împreună. Scopul este relaţionarea părintelui cu copilul. Unii copii sunt mai uşor de abordat decât alţii, aşa că va trebui să planificaţi activităţi, evenimente şi ocazii care ştiţi că vor avea efectul dorit în familia voastră.

Clădirea relaţiilor deschide inima şi constituie modalitatea în care se transmit valorile. Uneori, oportunităţile pentru întărirea relaţiilor apar spontan, aşadar va trebui să fiţi pregătiţi pentru discuţii profunde cu copiii voştri oricând în afara activităţilor planificate.

2. Împărtăşirea Scripturii

Referindu-se la poruncile lui Dumnezeu, Deuteronom 6:6-9 foloseşte următoarele cuvinte: „Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi” şi „să vorbeşti de ele”. Pentru a le transmite copiilor credinţa voastră, trebuie să le împărtăşiţi Scriptura. Părinţii doresc să-şi înveţe copiii că Biblia este relevantă pentru ei şi acum, cât sunt mici, nu numai când vor deveni adulţi.

Ori de câte ori le citiţi copiilor o istorisire din Biblie, întrebaţi-i: „Ce învăţăm de aici?”. Aceasta îi ajută pe copii să-şi dea seama că povestirile din Biblie sunt diferite de alte povestiri pe care le-ar putea citi. Când studiem Cuvântul lui Dumnezeu, avem în faţă o carte vie, activă, care ne atinge inima.

Le puteţi citi copiilor din Biblie sau puteţi să citiţi singuri mai întâi, iar apoi să le repovestiţi cele citite. Îi puteţi învăţa un adevăr teologic sau puteţi învăţa împreună un verset biblic. Puteţi, de asemenea, să cântaţi un imn de închinare sau să interpretaţi o scenă din Biblie.

Căutaţi modalităţi creative de comunicare a mesajului biblic şi adaptaţi aplicarea acestuia la nivelul specific de dezvoltare a copilului.

3. Trăirea practică a credinţei

Cea mai bună formă de predare-învăţare este cea prin intermediul modelului de rol. Atunci când îşi văd părinţii rugându-se, aplicând practic Cuvântul lui Dumnezeu, trăind o viaţă curată şi slujindu-L pe Dumnezeu, copiii înţeleg semnificaţia, importanţa credinţei.

Vreţi ca şi copiii voştri să ştie că relaţia cu Dumnezeu este personală şi neîntreruptă. Continua voastră interacţiune cu Dumnezeu, însoţită de explicaţii date copiilor, le dezvăluie consacrarea voastră faţă de Christos. Când admiraţi un apus minunat, când rostiţi o scurtă rugăciune înainte de o întâlnire importantă sau când pur şi simplu Îi mulţumiţi lui Dumnezeu pentru familia voastră – îi ajutaţi pe copii să înţeleagă în termeni practici ce înseamnă o relaţie personală cu Christos.

Dumnezeu nu are nepoţi – aşadar, este la fel de important să fiţi atenţi la ce vă spune Dumnezeu prin copiii voştri cum este să-i ajutaţi pe ei să-L cunoască pe Christos. Copiii îşi pot folosi chiar acum darurile spirituale. Şi ei pot auzi glasul lui Dumnezeu. Şi ei pot fi de folos chiar acum pentru a-L sluji pe Domnul.

Dacă veţi căuta să creşteţi în harul lui Dumnezeu alături de familie, nu numai că entuziasmul de a trăi o viaţă creştină îi va molipsi şi pe copii, ci şi familia voastră va deveni mai apropiată şi mai unită.

Aşadar, vă luaţi angajamentul de a pune în practică aceste trei principii, cel puţin o dată pe săptămână?

Conducerea spirituală necesită muncă şi planificare, însă nu trebuie să fie complicată. Pentru a avea succes, va trebui să planificaţi cum să petreacă familia timp împreună. Aceasta în sine poate constitui o problemă pentru familiile ocupate. Însă nu e nevoie de un timp prea lung. Fie şi numai o jumătate de oră petrecută săptămânal în activităţi de învăţare spirituală poate duce la multe discuţii spontane în restul săptămânii.

Acceptarea Provocării pentru Familie înseamnă să vă angajaţi să întăriţi relaţiile familiale, să împărtăşiţi Scriptura şi să practicaţi credinţa pentru a o transmite copiilor voştri. Nu uitaţi că limbajul pe care-l înţeleg copiii este reprezentat de activităţi. Dacă folosiţi o activitate pentru a preda o lecţie biblică, efectul este puternic, pentru că mesajul pătrunde adânc în inima copilului. Când îi învăţa pe ucenici, Isus folosea parabole, o combinaţie de principii ale Împărăţiei şi exemple din viaţa de zi cu zi. Astfel, adevărurile puteau împlini scopul propus, acela de a atinge inima ascultătorilor.

Dacă folosiţi o activitate pentru a preda o lecţie biblică, copiii şi-o vor aminti. Puteţi interpreta o povestire biblică sau puteţi ilustra o lecţie spirituală printr-un experiment ştiinţific, prin artă sau pregătind mâncarea. Puteţi chiar aplica practic învăţătura biblică în cadrul familiei, prin acte de slujire, mărturisire sau prin rugăciune.

Prin intermediul clădirii relaţiilor, împărtăşirii Scripturii şi practicării credinţei – aplicate toate în acelaşi timp – copiii încep să înţeleagă cât de importantă este pentru voi relaţia cu Dumnezeu. Şi vor învăţa în mod practic ce înseamnă să-L caute ei înşişi pe Dumnezeu în propria viaţă.

Da, sunt gata să-mi asum Provocarea pentru Familie!